Termenii în Logică - ce sunt, componenta lingvistică, cognitivă și ontologică. Intensiunea și extensiunea unui termen

În demersul nostru de a face Logica cât mai accesibilă elevilor, am lăsat deoparte abordarea academică și am decis să folosim cuvinte mai populare, explicații pe înțelesul tuturor și cât mai multe exemple din viața reală, pentru a înțelege în primul rând de ce este indicat a studia Logica.

Până să ajungem la termenii din titlu, ar fi bine să dărâmăm un prim mit legat de examenul de Logică de la BAC: nu este nevoie să tocești și nici să înveți pe de rost. Sperăm ca acest lucru să fie o veste bună, pentru că un alt lucru bun ar fi următorul: dacă după examenul de BAC de geografie, economie sau istorie vei uita probabil mare parte din datele pe care le-ai "înghesuit" în memorie, după examenul de BAC de la Logică nu vei uita nimic, în schimb vei fi ”mai deștept”. Iar cu acest lucru câștigat, s-ar putea să vezi lumea din jurul tău altfel...

Așadar, înainte de a începe, îți urăm mult succes la examenele ce vor urma în viața ta. Nici noi nu suntem de acord cum arată acum examenul de BAC, dar nu avem cum să schimbăm această realitate, sau chiar dacă am reuși, tu trebuie să dai BAC-ul în scurt timp, până în vara lui 2017.

Iată o primă explicație de ce înseamnă un Termen. Termen este cuvântul sau grupul de cuvinte care numește ceva. Termenul este un ”nume” sau o ”etichetă” dată unui obiect sau unei clase de obiecte (lucruri, ființe, fenomene ale naturii etc). Acum, de aici rezultă că nu orice cuvânt poate fi termen. De exemplu următoarele cuvinte nu reprezintă termeni: și, nici, sau, sub, peste, prin, unii, toți, orice, astfel încât. În schimb ”cuvântul și” reprezintă un termen, din punct de vedere al logicii. Pare dificil? Dacă citești pentru prima dată, probabil că așa și este. Dar vei vedea imediat care este rolul acestui termen și cum vei putea deosebi cuvintele care sunt termeni de cele care nu sunt termeni. Mai ales că un subiect de la examenul de BAC s-ar putea să fie tocmai despre acest lucru.

Să presupunem că vrei să vorbești cu un prieten sau coleg despre ceva, un obiect, să zicem despre o minge de baschet. Ce se întâmplă de fapt? Întâi te vei gândi și vei avea în minte gândul despre obiectul (componenta cognitivă: noțiunea sau semnificația obiectului), apoi vei vorbi și te vei exprima prin cuvinte (componenta lingvistică: cuvântul sau cuvintele prin care se exprimă obiectul) făcând referire asupra obiectului, similar cu cel din imagine (componenta ontologică: adică obiectul în sine).
​
De ce ”și” nu este termen, pe când ”cuvântul și” este un termen? Bună întrebare. Dacă reluăm situația de mai sus și în loc de minge ne vom referi la și, ne vom da seama că ne referim la ”cuvântul și” sau la ”conjuncția și” sau la ”partea de vorbire și” care este un termen. ”Și” nu este un obiect în sine, fiind o conjuncție, un element ajutător. Dar dacă ne referim la el, din perspectiva de cuvânt sau elementul ajutător și, deja lucrurile se schimbă. Dacă nu ai reușit să faci diferența dintre termeni și non-termeni, poți trece totuși mai departe, dar încearcă să discuți cu un coleg care a înțeles, pentru a-ți explica cum a înțeles această deosebire.

​Dacă tot vorbeam de mingi de baschet, iată o succesiune de termeni: articol sportiv, minge, minge de baschet, minge de baschet din piele. Am enumerat cei patru termeni într-o ordine logică. Ai prins-o?

Haide să-i citim invers și să observăm altceva: minge de baschet din piele, minge de baschet, minge, articol sportiv. Observăm că termenul mingea de baschet din piele devine tot mai puțin specific, de la faptul că inițial ne refeream și la proprietatea că este din piele, la faptul că este doar minge de baschet, ca apoi termenul de minge să fie și mai puțin specific, cu mai puține însușiri, putând să ne referim atât la o minge de baschet, cât și la una de fotbal. În final, de la mingea de baschet din piele, am ajuns la termenul de articol sportiv, ceea ce poate fi fapt orice minge, dar la fel de bine și o rachetă de tenis, care tot articol sportiv este.

Ce am făcut mai sus? Am introdus noțiunea de intensiune a unui termen. De la ce vine cuvântul intensiune? De la intens, sau de la in-terior. Cât de intens am descris obiectul articol sportiv? Păi l-am definit ca minge, am spus și pentru ce sport este mingea (baschet) și din ce este făcută. Așa că acum cu siguranță vei înțelege mai ușor intensiunea sau conținutul termenului. Cu cât sunt mai multe însușiri (proprietăți, caracteristici) care descriu un termen (un obiect sau concept) cu atât intensiunea crește și vice-versa.

Dacă ne gândim însă la totalitatea obiectelor la care făcea referire termenul, cum ar fi totalitatea articolelor sportive, sau totalitatea mingilor de baschet, atunci vorbim despre extensiune sau despre sfera termenului. Dacă vorbim de totalitatea obiectelor, atunci ne putem imagina și folosi grafic mulțimile și diagramele Venn.

Pe scurt, despre ce am discutat mai sus:
* ce este un termen și care sunt componentele sale: lingvistică, cognitivă și ontologică;
* intensiunea unui termen (conținutul), dată de însușirile (proprietățile) pe care le are;
* extensiunea (sfera) unui termen, dată de dimensiunea mulțimii;
* relația dintre intensiune și extensiune este invers proporțională, adică dacă intensiunea crește (este descris obiectul tot mai în detaliu, cu mai multe însușiri) atunci extensiunea scade (sfera de obiecte din care face parte se micșorează).

---

---

​Ne gândim să creem și un video explicativ însă până atunci poți urmări acestă înregistrare cu profesorul Marcel Rus, din Cluj-Napoca. De asemenea, poți exersa rezolvând cele 3 exerciții de mai jos, din categoria celor ce s-ar putea să fie prezente la BAC:

Exercițiul 1. Ordonați crescător, în funcție de intensiune următorii termeni: Munții Făgăraș , Munții Carpați, forme de relief, munte.

Exercițiul 2. Ordinați descrescător, în funcție de extensiune, următorii termeni: animal, pisică, feline, pisică cu ochii verzi.

Exercițiul 3. Ordonați descrescător după intensiune următoarele: mere verzi, fructe, mere verzi sălbatice, alimente.  
​
​Succes!